încerc lama toporului
nebunia mea cazonă
cortul de fină burghezie roasă cu dinţii de oţel

el
don miguel de esteban de rosario cruz
al doilea fiu bastard al meu cu tine, vara mea de a doua

pictată exact aşa:
roşu veneţian al unor crime premeditate
denunţul pus în urcioare mari pântecoase
aranjate spre sudul sangre cu mâinile goale

pe aici:
barca plutind toată găuri peste mlaştini putrede
verdele mătasea broaştelor

şi pe dincolo:
dona elvira serena bartolemeo diaz
cu trei servante neviolate încă
şi trei cutii de pălării păduchioase, pline cu manifeste
mărunţişuri gablonz explicite extrem

deschizi scoica:
stele de betlehem, colinde surle, papuci înstelaţi cu rozetă fină
delicateţe legată la piept sub sânul cel mai mic, zguduită macsim
de fibrilaţiile unei inimi fierbinţi, absolut distinse

zici:
ia vezi de ce se zbate segnora
ca un colibri în azuriul de colivie
în zbor imaginar peste campo di popolo,
cinci zile înainte de răstignirea cu nuntaşi.

închizi scoica.
sunet de gong greu.