Pierdut Pen Name

Login

Pierdut Parola

Inscriere

 
   
 

experiment
cutia_cu_nisip

countryside
back home

de Matei Hutopila (Dihania)
autor hermeneia




(Douhe Pole, 21 decembrie 2006)

Foto: Vasile Hutopila (iulie 2006)


2006-12-22
352


Dihania

Cele mai noi texte publicate

ce-a-pe - Dihania- (poezie)
strigăt - Dihania- (poezie)
nord rupt īn două - Dihania- (poezie)
amorul arlechinului - Dihania- (poezie)
poezia a murit. trăiască poezia! - Dihania- (poezie)
adīnci - Dihania- (poezie)
lansare de carte - Dihania- (poezie)
apus - Dihania- (poezie)
Melek - Dihania- (poezie)
mămăligă īn stilul lui dragan aleksić - Dihania- (experiment)


Cele mai noi comentarii

poemele tale sīnt... de Dihania
la m-a īnceput albul

sfīsietor. n-o sa... de Dihania
la poetul I

un poem atīt... de Dihania
la memento I

nu stiu cat... de Dihania
la două māini

ce-a-pe īntre buza ta... de Dihania
la două māini

 
  comentariile se pot face numai după ce vă logaţi

  comentarii la acest text


Aranca - 2006-12-22Penita
un experiment reusit. bineinteles, intervine subiectivismul de noapte, vei spune.
singurul amendament pe care ti-l aduc, poate fi aceasta supradimensionare a imaginii, care deranjeaza usor estetic. cred ca un cm mai putin, jur-imprejur, si ar fi mai confortabil.

important si te rog sa tii cont: de mentionat autorul fotografiei (asta dintr-o regula necesara privind copyright-ul si implicatiile lui)

continutul este deosebit, prin simplul fapt ca amintirile purtate prin buzunarele memoriei, sint alcatuite din puzzle-ul lucrurilor mici, aparent nesemnificative, cu care ne-am decorat unul altuia viata.
poate de aceea durerea ce-o poarta ecoul lor, se cronicizeaza mut prin noi, ca un cancer generalizat al sufletului.

yester - 2007-11-08Penita
...ei, ce vremuri... de pe aici am luat la cunoştinţă că exişti, Matei. mi-a plăcut şi am continuat să te urmăresc citindu-te cānd apucam. imaginea prelucrată de tine īmi amintea foarte bine de sfārşitul unui film modern de scurt metraj, ca şi cum viaţa ta ar fi jucată de aceste cuvinte ale tale, ca şi cum filmul s-ar fi terminat cu pitorescul acesta plăcut şi intim al familiei libere de priviri străine. revin acum şi urmăresc cu aceeaşi nostalgie imaginea. parcă ar fi din trecutul meu. există un contrast puternic īntre totalitate, cuvinte şi fotografie. pentru acest contrast tulburător cred că textul merită īncă o peniţă. şi da... īmi aduc aminte că a fost imaginea remarcată pe prima pagină a site-ului. īnsă timpul trece... ne dezlipim de ce a fost şi singuri ne alegem calea. chiar ai fire de arheolog:)! poate şi eu...:)!
cu gānduri bune,
paul

ştia Marina ce ştia...