astăzi nu va trage storurile
nu le-a tras nici ieri, nici acum un an
n-o va face nici mîine
soarele strecurat de găuri luminează ici-colo

acum el nu mai e în kobaïa
îl doare capul, se încruntă, îşi trece mîna prin păr
se uită-n jur ca şi cum n-ar sta de ani aici
cărţi vraişte
pe pervazul ferestrei, în uşă, pe parchetul nisipos,
pe perna goală, pe sub cearşafuri...
îi e foame. în kobaïa, acum o clipă, nu-i era

* * *

a aşteptat apusul. acum e răcoare, e plăcut
încă nu va mînca; aerul e atît de curat, atît de hrănitor...
demult n-a mîncat pentru trup

unele lucruri s-au schimbat. prăvăliile, pavajul...

* * *

e fata din holul blocului. a-ntîlnit-o şi aseară
îl priveşte îndelung. dă să-l salute cînd ajunge-n dreptul ei
televizorul cuiva se aude deranjant de tare
o uşă se deschide şi se zăreşte o bătrînă: "lili!"
"lili..." el caută-n jur, caută-n memorie...

* * *

n-are curent, n-are apă
s-a ras, s-a tuns. mîine va ieşi din casă pe timpul zilei
încă n-a mîncat

* * *

"- hai că te ajut eu cu bicicleta!
- mulţumesc!
- şi-n ce clasă ziceai că treci?
- a şasea. am luat premiul întîi.
- bravo. eşti o fetiţă isteaţă. lili parcă, nu?
- da. de fapt adelina mă cheamă, da' lili-mi zic toţi, de mică.
- uite, gata.
- nene andrei, nu-i zi mamei că m-ai ajutat"
el o priveşte nedumerit
"- ştiţi... nu prea vă place. zice că sunteţi... ciudat."
andrei cască ochii
"- dar nu te teme. ştiu că tu nu eşti aşa."
lili îl pupă pe obraz şi fuge-n casă

* * *

el se trezeşte.
"asta e! andrei... da. lili! ea e. atunci m-a tutuit...
ce a crescut... cît o avea? opşpe, nouăşpe?
ce bine că plouă. ies în oraş."

* * *

să fi trecut şase-şapte ani. relu îi aducea cărţi.
zazen, brahmo samaj, yoga... de toate. şi muzică.
dead can dance şi mai ales magma.
dar îşi aminteşte acum totul în ceaţă

* * *

lui andrei i se pare cunoscută o frîntură de piesă. dă buzna în magazin
"- mă scuzaţi, ce ascultaţi adineauri?
- păi... 21, cred. schimbam posturile.
- daţi înapoi, vă rog." părea un psihopat şi ştia asta, dar trebuia să afle ce auzise
"-stop! aici.
- păi ăsta-i... nu ştiu... actualităţi, cultural... după frecvenţă"
andrei strigă fericit, mai să sară de bucurie: "- kobaïa! asta e! magma!"

* * *

apartamentul era curat acum.
aşeză combina, montă boxele, puse cd-ul.
mai că intră în transă. vibra cu fiecare acord de chitară, cu fiecare bătaie în tobe.
"kobaïïï..."

* * *

"- lili! stai un pic.
- v-aţi întors...
- mda... oarecum. ce mai faci?
- ca de obicei."
linişte cîteva clipe
"- şi... aţi călătorit în străinătate?"
andrei zîmbeşte şi mijeşte ochii
"- nu, aproape. fizic. dar atît, atît de departe...
- aha... mă bucur. scuze, da' tre' să duc gunoiu'.
- să te-ajut?
- poftim?! (rîde) nu
- ă... (fîstîcit) vino cu mine."
lili deschide mare ochii
"- adică..." (se încruntă de parcă îl doare ceva)
lili lasă găleata, îl apucă de cap şi-l sărută de parcă în toţi aceşti ani doar asta a aşteptat

* * *

"- mergem?
- îhî.
- sigur?"
tăcere. cei doi stau cu faţa la perete, în semilotus
în apartament răsună magma / sohïa

(Douhe Pole, Bucovena, 22 august 2006)