| |
|
| |
o uşă de lemn
legănīndu-se īn vīnt
plecarea tatei
***
o cruce de lemn
scorojită vopseaua
tăcerea mamei
***
o bancă īn parc
acelaşi verde murdar
douăzeci de ani
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
| Djamal -
2006-11-24 |
Īn aceste īncercări nu exită kigo, kireji, faci uz de personificare şi nici nu răspund īntrebărilor
unde, ce(cine) şi cānd etc poţi cu īndulgenţă să le numeşti tristihuri.
Cu stimă
Mahmoud Djamal
|
| Djamal -
2006-11-24 |
Erata=indulgenţă
|
| cailean -
2006-11-24 |
Eu zic ca da, există. Īn toate trei. Primul şi al treilea mai ales au mare "efect haiku" (sau, cum īi spun, surpriza versului trei), al doilea e previzibil, dar bun. Cel puţin aşa īnţeleg eu. Tipul acesta de poezie ţine foarte mult de percepţia fiecăruia. Mă puneţi pe căutat.
|
| Profetul -
2006-11-24 |
unde fac uz de personificare, Djamal?
cailean, sint de acord cu tine, am avut si am rezerve fata de al doilea, dar a fost o incercare...
|
| Djamal -
2006-11-24 |
1-Legănāndu-se īn vānt este o personificare de preferat să spui legănată de vānt deci nu se leagănă ea
o leagănă vāntul.2- cezura nu este clară īntre cele două imagini 3-īn haiku-ul 2 , nu se indică
anotimpul, nu răspunde īntrebării (unde) şi natura-n el e cam moartă, haiku-ul 3 tot nu indică
anotimpul etc .
Oricum a fost o īncercare.
cu respect
|
| Aranca -
2006-11-24 |
eu ma intreb mai intai de ce e experiment? pentru ca e un triptic?
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com