în curând vei zice în curând luminile se vor aprinde îţi aranjezi hainele în vitrină mândru de reflecţia ta iată-mă sunt în carne şi oase înaintea lumii drumul se întinde ca nişte mărgele mă dor tălpile doar cinci minute şi intru în casă mă loveşte un val de căldură peste frunte nu ştiu ce să fac prima dată mă trântesc pe canapea şi închid ochii
un fluture îmi intră în gură
un fluture mă înghite
am uitat să-ţi spun azi ai născut în mine o agresivitate de neînvins citeam jurnalul lui a. n. şi-mi venea în cap sintagma "falsul din fals" aşa că o scriu aici aparent fără motiv nu-mi face bine aerul ăsta am visat că alergam pustiită poate doar câteva persoane mai importante restul
uite aşa se strivesc fluturii
să nu plouă
creşte din mine fatalitatea ca o floare cineva ar vrea să deseneze asta uneori e bine să nu aflu nimic doar să pipăi obiectele doar dinţii aceştia ne strâng la mijloc am pe ochi nişte bandaje din tifon mi-am imaginat mâinile tale pe fiecare
ţâşneau copii de lapte până am sorbit dintr-unul apoi am sărit pe geam pământul părea destul de aproape toţi au o mamă o femeie cu gâtul lung femeia cu gâtul cel mai lung ea strânge aerul îl face cocoloaşe îi îngân sunetele o, urcă lumina peste sufletele mele încep să le vorbesc corpul meu e cât un soldăţel de plumb el răscoleşte corpul meu nu credeam că lucrurile nu se mai schimbă nu acestea
mi s-a părut că ai zis sunt trist
şi nu a fost imaginaţia mea