au înghiţit toate cuvintele
lacomi
până la ultima vocală
de ură

nici nu suntem. îţi spun, nu am văzut nimic. mâna mea aşezată peste mâna ta.

de partea aceasta
ziduri goale
prinse de ei cu lacăte
cu fiecare pas
drumul se preface în scară

ne întoarcem la suprafaţă. mă aştepţi aşezat pe ultima treaptă. faţa ta ascunsă în palme. tot tu, înapoia mea, asurzind întunericul. piatră peste piatră.

niciodată de aceeaşi parte
ultima porţie înainte de
cer
aici nu se mai folosesc cuvintele acestea
înghite-l, îţi spun
: e

respiră. respiră-ne. n-a coborât nimeni acolo.
şi dacă ar fi coborât,
l-ar fi omorât
pentru
cuvin
te.