prima intrare ţi-a pierdut umbra mai rămâne să visezi oamenii la care nu te-ai gândit niciodată acest dublu sens între a veni şi a pleca nu poţi lua cu tine decât jumătate din amintiri şi paşii învăţaţi pe dinafară până la locul obişnuit unde eşti tu acel bleu ciel în privirea dinspre oraşul de sticlă
ţi-am promis că o să construiesc un clopot din care să îţi iasă culorile cea dintâi să fie oranj ca norul în care locuiesc cu vedere spre poarta de abanos
apoi o să fumăm împreună o ţigară o dăm de la unul la celălalt lăsând pe ea însemnele celorlalte vieţi treisprezece din mine treisprezece din tine şi singurătatea de pe coloanele vertebrale
e suficient timp îţi spun încă n-au crescut apele nu s-a întărit pământul sub tălpi ne mişcăm precum amibele doar avem drumuri false şi senzaţia interminabilă de fluid sângeriu în care ne înecăm cu ochii larg deschişi dinspre haos către alt haos lege şi cuvânt
dar iubesc liniştea ta und freiheit ist mein weg für immer
dar iubeşti liniştea mea şi libertatea este drumul tău pentru totdeauna
fumul se întinde subţire spre marginea interioară ne transcrie scheletele inima inima inima
aşa să fie clopotul cu lăuntrul fumuriu să scrijeleşti doar în zâmbet
inima inima inima