când şi-au mutat casa la sine
el a plecat la oraş să se radă
ea a rămas să-i facă semn cu mâna
avea bumerang îl ţinea între bete şi ie
săgeata a trecut albastră prin părul ei
şi s-a dus
(ea şedea dreaptă între maci
a fluturat degetele încet
în ziua aia dormise bine)

el s-a gândit un timp pe canapeaua de pluş
nu va alege zero e prea scurt
nu va putea să înceapă acest drum
sub semnul bumerangului

ea s-a gândit că el se gândeşte la semn
şi-a călcat pe inimă şi l-a trimis astfel:
“angoasatule, zi p..a de 3 ori,
până ajungi la frizer!”

*

am plecat
acum am să zic p..a de câte ori vrea p..a mea
gândindu-mă la macii ţărăncilor orăşenite din lan
maci aşezati pe vrejuri viguroase şi halucinogene
opium curat pentru dependenţii ca mine
ah, ca un cal aş cutreiera acum lanurile în buiestru
ah, ca un cal aş necheza bătând din copita
ce de-aş mai paşte maci o să mă tund o să mă rad
tocmai m-a ras
la zero, în p..a mea…

*

te voi aştepta liniştită zise ea tot în gând
nu te voi insela nu te voi trada nu voi dezerta
rade-te bine
el s-a intors la mine
unge-ti teasta cu mir oricat ar costa
am dat 10 ani din viata pe o pereche de coarne de cerb
sunt tanara mai tanara inca acum
te voi astepta gandesc si zic
cal de cal sa-ti asez coarnele pe luciu
iar tu sa boncani ca un apucat
la moartea mea

*

aşteaptă-mă cu aşteptarea treziei tale
cu armele încărcate sub pat
cu toată armata ta de draci cu dracii tăi toţi
vezi că voi veni ca un hercul înveninat de haina-mi
ah, mugetul meu te va alunga ca un bici
ah, moartea ta o vor tropoti toate copitele macilor
voi pulveriza toate cerurile între coarnele mele
arunca-mi semnul iar

*

adică să încing plita să croiesc o clătita lungă
pufoasă fierbinte
pentru serile tale cu tălpile reci
să o întorc pe toate feţele ei credincioase
s-o îndes cu dulceaţă de trandafiri şi nucă pisată
adică să cobor lampa cu gaz rătăcită în pod
să o curăţ lună să-i pun fitil nou
în ochiul ferestrei să o aprind
flacara ei prin oglinzi să te cheme?

corabia ta albastră, nebunule
va căuta o stâncă ascuţită

*

mările toate nu-mi pot astâmpăra sorbul setea
uriaşul nesaţ cu care lampa cu gaz mă atrage
spre tine chiar stinsă fiind
matelot cu spinarea otgonită-s
stihiile toate în mână le ţin în pumnu-mi
uşa voi rupe şi voi zgudui cu pasul băierile insulei tale
voi veni asurzitor ca mugetul hergheliei lui augias
încă un număr a ras
semnul tău

*

sunt eu acum îţi scriu nu zic şi nu gândesc
descriu
în primele mele rânduri câte mai ştii iubite
ai învăţat de groază în drumurile tale
aici este deja iarnă şi sănii
sătenii au ieşit la vânătoare de cerbi
atacă în haită, măgarii
zic p..a de 3 ori să-mi treacă de coarnele tale
citesc breton ce ţi-aş mai mângâia ţeasta cheală
m-aş legăna suspendată între ramuri

când vine poşta la voi aibi grijă
sa nu iei păduchi laţi

*

aici iubito degeră caii pe rupte
copitele cad potcovite-n caiele de gheaţă
poşta un schimb de călduri animale
încălzim păduchii cu schimbul să nu-i pierdem
da, te-aş legăna aş legăna trupul tău între coarnele mele
mă întorc nu gândi nu vorbi scrie-mi iar

până atunci mă rad zero
am briceagul în inimă şi citesc semnul tău
bumerang