înnodat în maxilarele neputinţei precum dinţii din faţă
cei care pătrund prima dată armătura ca o cange
în blindajul infailibil al zilelor triste al zilelor murate în zoaie
cât mai departe de oglinzile intestinelor şi de resorturile albe
care aruncă spre euritmia generală bucăţi din barca argonauţilor
mâluri împachetate dietetic în corpuri de plastic şi înecaţi
cu veste de salvare asortate pe câmpuri de luptă indescifrabile
fiecare călare pe un bucifal fiecare cu oasele aşezate în roza vânturilor
ca un obuzier aruncând spre întuneric pe cei care au rămas
strigând cu gurile înfundate în plută şi plesniţi în piept regula
pestriţă a peştilor de pe fundul acestui iaz acestui ochi acestui punct

tace
din tăcere creşte

pe copac în sus pe copac în jos ca o furnică de carne căutând cu
o lingură ochiul şi splina cântăreţului la craniu să-i care hrana
şi mărul lui adam înspre sânii istorici ai evei îmbrăcată revoluţionar
în violuri călcate la dungă duse cu durere de fiecare altă furnică
aici se văd vestigiile pe care urina le-a dus
tot mai jos

plouă

eu sunt estragon vladimir pozzo

*
dan mihuţ
editor agonia.ro