motto...tol:

plouă la radio
cuvintele încearcă să nu se reverse
din baghetă ţâşnesc fulgere mediatice
vă puneţi cu cine nu trebuie

aleksandar

astăzi sunt un pumn de lumină
în soare
o aripă ce păsăreşte şi
împrăştie căldura
în grădina visurilor mele
am doi copaci
care împărtăşesc aceeaşi creangă
| copacul lumină
unde dorm vara
şi uneori când mi-e somn
| copacul nimănui
pe care nu-l ştiu
dar spre care îmi întind creanga -
când sunt fericit.

alina

cobor scările
mă împiedic mereu
la ultima treaptă o lipsă
de iubire îmi spune daiana
nu alerg dimineţile vara trece prin
piele ca un fel de acasă doar umbrele
în gloucester road
alunecă

acum am radiolynx am de toate daiana
e acolo în departele ei sunt acolo
în departele lor aici altcineva
îmi spune lasă spaţiul
cum ai putea
face zoom
pe timp

mă întreb
câtă poezie încape
în buzunarul unei singure nopţi
să poată ajunge un
singur cuvânt şi
"lipită de el
să cobor"

vanda

descântec de pătruns lumina
culegi cu degete rebele

descântec viu în rădăcina
atâtor stele

cu scara prinsă în privire
culegi cuvintele din şoapte
stârneşti o ştire în ne-ştire
târziul ni-l prefaci în noapte

* text citit azi, 3 august, la RadioLynx