bodoganel - 2006-08-02

frumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare

alma - 2006-08-02

Bogdan, mulţumiri pentru apreciere. Dacă te uiţi atent, în dreptul inimii, nisipul formează un contur. Pe imaginea mai mare se vede mai bine. De aici a pornit ideea colajului.

Perseu - 2006-08-03

Cerusem încă de ieri anumite informaţii pentru a-mi putea şterge textul. Ajuns acasă am rezolvat problema. Sper să nu fi deranjat pe nimeni.

francisc - 2006-08-03

am citit textul inca de la postare. mi-a placut, in special cel din dreapta. umbra, nu stiu de ce, imi pare familiara. ps: Perseu, as fi vrut sa nu retragi textul. tocmai ma gandeam sa com. mie imi placuse. Sper sa revii.

alma - 2006-08-03

Perseu, şi eu aş fi vrut să faci alegerea aşa încât să nu retragi textul... Francisc, şi mie îmi pare familială... poezia e o părere, e ambiguă... aşa trebuie să fie? who knows... Mulţumesc pentru aprecieri.

Perseu - 2006-08-04

Alma, Francisc - L-am repus. Îl scosesem pentru că unii mari poeţi s-au găsit să îşi dea cu părerea fără a argumenta nimic. Plus că nu ştiu de ce nu înţeleg că lumile noastre sunt diferite. Că eu nu mă chinui să alătur cuvintele "mărgăritar, cheie franceză şi crepuscul" într-un vers că să par interesant. De aceea nici nu intru să comentez la ei şi am sperat să mă bucur de aceeaşi linişte. Vizavi de voi îmi cer scuze.

Thorkild - 2006-08-05

Foarte interesanta abordarea. Imagine sugestiva. O singura obiectie: folosirea semnelor aduce putin a supralicitare, dar e evident o parere subiectiva.

alma - 2006-08-05

Florin, cum ar fi fără semne? De fapt, sunt nişte cuvinte scrise cu alte fonturi. Ar putea părea pueril sau nu, depinde din ce unghi priveşti. Îţi mulţumesc pentru părerea ta. Perseu... republicarea poemului tău nu poate decât să mă bucure.