Vara ma bântuie gustul lemnului..
sorbite picături din crăpăturile casei
în care se ascunde de soare, răcoarea

mareţia măslinului îmi spui, vine de la amfora cu ulei
nu de la istorie, nu de la ramura legată de glezne de femei
eram flămânzi, dincolo se culegau boabe grase
le numărai pentru o salbă cât o privire

am faţa crăpată, toată crater
lunar
nici nu mă pot privi în oglindă
lapsus
văd noaptea, cum voi fi

hai sună-mă la telefon
vreau să auzi foşnetul lemnului
aşchile care mi-au intrat sub unghii
ca o durere de tată. am născut un copil cu noduri

mi-e teamă să vorbim despre trecut
îmi aduci aminte de focuri la malul mării
arbori ce mureau falnic ca să înmugurească
în corăbii de fum sărat
cât sa ne umplem nările

hârtia pe care îmi scri e o scoarţă
plină de dureri. Iţi văd răşina, scursă
pe umeri, pe obraji. Rădăcinile tale sunt ale mele acum
Frunzele ne cad pe picioare de lemn
una cu faţa în jos alta cu faţa spre soare
ne aşezăm pe banca veche a copilăriei
aşteptînd împletiţi
tăietorul de lemne..


photo: Rameau