Moto:
Trăim într-o veşnică copilărie
nedând socoteală
pomului vieţii
de faptele făcute la rădăcină


Naratorul :
picură nisipul din clepsidre
bob cu bob clipele se amestecă
şi-n ceasuri mici
la orele de nebunie


Virgil:
mă deştept înainte de a strecura iadul de sub sprâncene
doar sudoarea liniştii mai biciuie urechea dornică de linguşirea
cuvintelor de dragoste :
" ce bun eşti tu bărbate, eşti zeul meu"
Mă înduioşez şi astfel mă descopăr bun …
(femeia din umbră râde.)
apoi rătăcesc singur pe drumul plin de nelinişti
O voi silui pe Calliope
îmi zic vinovat chiar înaintea crimei
am lins literele pâlpâinde
întinzându-mi pe gură
pe nas, pe ochi, taina femeii tâlhărite
Ce curvă eşti Calliope,
mă tulburi, mă faci val de dorinţă
apoi mi te dai întreagă la alţii
eu voi rămâne
doar înecatul din saliva poeziei
Bob cu bob se înserează
peste teatrul ăsta gol…


Corul Antic :
O mie şi una de nopţi
aleargă poetul
pe scările artei
pentru UNUL apanaj
pentru ALTUL- o sumă de creaţii sufleteşti
şerpuită lume fragmentată de haos…


Calliope:
Sunt răvăşită de căderea frunzelor
ce poartă ca şi mine
două feţe, Janus
una întunecată, întoarsă spre pământ
una strălucitoare şi întoarsă spre soare
ce-alegi din mine bărbate?


Virgil:
O vreau aşa cum e
delicată ca o ramură de vişin la poalele Olimpului
dându-mi bucuria scrisului
motivul vieţii mele, muză, prietenă , hai vino…


Naratorul:
Cititorule blând decide sfârşitul poveştii
Du-te în pace la copiii tai
culcă-i cu capul pe crengi de măslin si cărţi de istorie.
Noi nu mai ştim nimic..