Younger Sister - 2006-06-27

Sensibil şi profund acest joc alcătuit din lumini şi umbre, această trecere - prezenţă şi absenţă, rece şi cald. Deosebit timbrul elegiac, imagistic umbra încastrată în lumina retinei, linia convenţională dintre imaginar şi real, fereastra dintre fiinţă şi nefiinţă. Îmi aminteşte puţin de versurile: "te rog pe tine umbră, să redevii fiinţă". Fireşte, aici sînt alte conotaţii. Un poem de reţinut.

Ela - 2006-06-28

Amprente iubind. Absenţe ce invadează spaţiile interioare mai mult decât orice prezenţă. Recele mortifer, care trece prin ziduri, ne îngheaţă, deep inside. Nici măcar pustiu. Doar o imensă umbră din celălalt, în noi. Sugestie: această foto făcută alb-negru cred că ar fi amplificat impactul mesajului. Încearcă varianta. Eu am încercat salvând poza aceasta pe computerul meu şi... am rămas împietrită câteva secunde. Am simţit o crispare în partea stângă.

cailean - 2006-06-28

Ups! M-ai făcut curios. Hai să văd, Ela. Nu ştiţi cât mă bucur că v-a plăcut.

cailean - 2006-06-28

Ela, jos pălăria! E mai clar şi contrastul de care zice Sis.

alma - 2006-06-29

Voi face o excepţie comentând la acest text: felicitări pentru realizare. Ideea nu e nouă şi colajul nu e echilibrat (încearcă aşezarea versurilor în spaţiul din stânga jos sau mult mai bine, în afara imaginii), dar e muncit cu migală şi interes în a ieşi ceva frumos.

cailean - 2006-06-29

Alma, mi-ai dat de lucru. Am încercat, nu mi-a mai plăcut nici o formă cu scris grupat, am modificat inclusiv repoziţionarea celor două fotografii... a ieşit asta.

alma - 2006-06-29

Şi imaginea de acum e interesantă, doar că o prefer pe cealaltă, datorită unei fante verticale albe între braţul fetei şi corp, aşa încât cade exact pe mijlocul irisului, ca un fulger.

cailean - 2006-06-30

Hm, eu nu i-am spus chiar fulger, dar îmi place ideea. Dacă tot ai remarcat, şi dacă tot pierdusem amănuntul pe parcurs, am făcut efortul să-l readuc la loc. Renunţând la altele.

vladimir - 2006-06-30

Resit melanjul intre vers si imagine mai ales ca ai ales "tonalitati" vibratorii complementare... pana la urma inceputul si sfarsitul stau in povestea prezentului... "fiinta ta/o umbra". Imi place parca mai mult partea a doua... ochiul acela ce macereaza pantecele femeii, privirea care parcurge locrurile fara a le lovi/revela... simt un aer tragic in creatia ta ceea ce este nemaipomenit... e destul de greu sa faci asa ceva.

vladimir - 2006-06-30

Erata: Resit=Reusit, locrurile=lucrurile Scuze, probabil e de la caldura.

cailean - 2006-07-01

Mulţumesc Vladimir, întotdeauna intervenţiile tale înseamnă mult pentru cei asupra cărora le faci. "Macerează" cum zici, e interesant; şi da, ochiul are un rost că poposeşte acolo. Iar "aerul tragic" cred că e baia de naştere a oricărei poezii. N-am prea văzut poezii bune inspirate din prea multă fericire. ... care, oricum, nu există.