S-a făcut târziu, indiferent câte oase ar mai fi de pus la loc. Ma înşelai cu prima venită, chiar cu
nişte siameze ai făcut-o odată, de parcă duplicitatea mea nu ţi-ar fi fost de ajuns. Intâmplătoare alianţa asta a mea cu trubadurii şi mecanicii de locomotivă, este - după cum bine ştii - un compromis pentru a intra în rând cu lumea. Te-am luat pe sus, te-am botezat, te-am facut templu, ţi-am pus ventuze, ţi-am căutat în coarne până am aflat ca esti o angoasă interminabilă şi principalul atuu pe care-l aveai, acela să mă simţi strâmt încordată in tine, nu era decat o măgarie ce-o repetai la bere cu băieţii. Acum, participi la seminarii despre mediu, deşi îţi arunci teatral mucul ţigarii în stradă şi ai catalizatorul fisurat. Oferi consultanţă, orori ce le serveşti drept chinezării recente, vai, mi-e atât de bine să te ştiu departe şi amăgit. Că ai şi tu partea ta de vină în toată negreala asta de oraş minier. Simt nevoia să vorbesc scârbos şi să înjur cu faţa la perete, ca un condamnat la viaţa cu tine.
Adio

***
după petrecere te-am condus acasă în maşina mea plină cu fetişuri
tu apăsai butoane la întâmplare, ai pus un film cu greta garbo
apoi a ţâşnit şampania din motorul de cal mort, la urmă ai vrut să îti fac masaj la tarsiene şi la minoritaţile conlocuitoare, deveneai din ce în ce mai dură în pretenţiile de alintare, îmi cereai blănuri de minx, căpşuni portugheze, parfum cu miros de cuib, scrumbii afumate iar la urmă ai cerut un pitic cu extratub din tribul pigmei Zulu pe care îi cresc fraudulos în spatele casei .
Mă conformam la toate pt că ştiu că o faci din disperare după un avort. Ai născut un geniu cu portocală în gură care te-a părasit imediat fugind cu tatăl sau, fredonând printre dinţi, ambii, cântece matricide. După mulţi ani i-ai întâlnit într-o gară, erau zgribuliţi de frig, vindeau castane la femei fară noroc. Se desena o complexă dantelă psihologică a unei relaţii materne, Oedipice de tip freudian.
Ai invitat băieţii la masă comandând evident piuree de castane cu ochi de gardă. Ne priveam întrebători ca la un bairam când nu ştii cine e gazda. Am pus toţi mâinile pe pistoalele dosite intercostal şi parcă la o comandă le-am descărcat în cel din stânga, eram dreptaci şi aveam dreptate. Ai strâns pedantă rănile şi ai platit consumaţia. Era clar că nu o să dăm bacşiş, viaţa era mizerabilă, o porcărie fară gust..