Sa fiu atât de aproape de vocea ta
întotdeauna m-au uimit vocile, suprapuse
ca şi cum
poate nu ai să crezi dar le visam 2 zile la rând
ultima dată tu-după un zid-un fel de întâlnire
mai multă lume te privea
şi eu
apoi singuri
într-un debut de dragoste
ne-am scos întâmplările la vedere
ne-am scos cămaşa pe cap
a ta bej cu benzi de sunet
descheiată la mult mai mulţi nasturi
aş fi putut circula
într-un singur sens
vezi bine

****
vocea ta trece printr-un filtru
ca o iubire posesivă la capătul unui tunel prăfuit
cu ţevile opărite de orgă
date cu zel la acordat solfegii
dar nu te aud
concertul suspendat din depresia corului
actul III balerine, zgribulite de frig

***
al naibii să fie cel ce nu va cunoaşte
înaintele din spatele, stânga, drepta, toate cele
şaptele sfinte adâncimi, dedesubturile, dedeasupra, cât încape
între palmele mele arse, voci..

***
Un copil în spital, plângea şi nu mânca, plângea şi nu râdea
îi părea rău că nu are să-mi dea o fotografie cu el ca să fim prieteni
nu plângea la injecţii doar la masă cand se simţea foarte singur
şi îi îndesau mâncarea pe gât ăia cu halate mari albe şi mi se punea
în poală să îmi spună că nu are mamă,
mama era o pată de cerneală neîncăpătoare
dar avea un tată care venea la el foare rar la spital şi
copilul ăsta era îndrăgostit de un camion albastru
cu obloane închise şi înauntru scrisese "pt cărat amante"
când am plecat şi-a pus mânuţele peste gâtul meu
şi mi-a zis cu o voce albă la revedere, la revedere
cu faţa plina de zâmbete de parcă el pleca
şi eu ramâneam pe peron zdrobită,
nici nu ştii în ce hal sunt..