Intr-o desecetă tuaregă vreau o emoţie
ceva să mă facă să alunec din cămilă.
o mirare de trăire. o auroră in deşertul quasicongruent.
să îmi fie dehrană şi denaştere, decădere în genunchi la eclipsă.
femeia mie-n luna a 9-a cu un copil care a ales-o să se
nască în pântecul nostru. Nici nu contează pe ce
parte a trupului va avea pete, el se va numeni El (אל)
adică cel viu, fară de pereche
o să-l priveşti prin stroboscopul cu lentilă din piele de puf
într-o nedumerire îngustă, vecină cu urletul.
ştii că nu e al tău.
Muezinul va veni la El cu 18 capre şi 18 neveste de lux din
care să-şi alegă una de prăsilă. Imi pui simţurile tactile le grea
încercare când urci cămila cu pulpele încălecate dezvelite pâna
la ombilicul de care sunt legat matricial. Iţi spun că zilele
au devenit mai scurte, tristele, că degringolez
Că las pete fumegânde pe nisipuri, oazele..
boşorogule îmi zici furându-mi dantura şi ceasul de plataur
amintirea străbunilor mei viziri. Le vinzi în vrac
pe alte capre lucide, palide. Ai sânii încă fermi sub năframele
subţiri transparenţe brodate.
El aduce deja femei şi le culcă între noi
în desfrânare nubilă rudă cu polinomul venal. Mă goniţi cu cizma în gură
la săpat umbrele meteoriţilor din Vale Marineris.
La autoscopie nu sunt de găsit niciunde.
Din sat se aud farandole crispe, cineva e
îngropat cu patefonul în ruralul demaideadânc, bastarzii
El e falnic acum şi poartă straie bogate cioplite cu dezgust de lemn.
Călare pe cal, Tchaa, Tchaa, falnic de nebunie în penestrare
ne luăm de piept pentru orice moft, cu degândurile trase la sorţi
de vulturi complecşi nemâncanţii.
Muezinul e chelum surdum, ce face timpus din noi, ha ha,
cititor păcălit, neînhămat, credeai că o să capeţi piqanterii?