Un plomb lacustre, notre légende: il passe des nuages sur l'ego de notre décembre...
Rien n'y fait, mais ça ne fait rien...
GEORGE BACOVIA
P L O M B
Cercueils de plomb dormaient à poings fermés
Comme fleurs de plomb, funéraire vêtement –
Moi. Le caveau !... il y faisait du vent.
Pour faire pendant, couronnes de plomb grinçaient.
Dos tourné, mon amour de plomb dormait
Sur fleurs de plomb ; j’entrepris de l’appeler –
Le mort – seul. Et moi… le froid y régnait…
Toujours en plomb, ses ailes par terre pendaient.
Traduit du roumain par
Constantin FROSIN

pentru că uiţi ce ai mâncat aseară paul blaj
pentru că uiţi ce ai mâncat aseară paul blaj
Recunoştere in Colentina Ioana Barac Grigore
pentru că uiţi ce ai mâncat aseară paul blaj
pentru că uiţi ce ai mâncat aseară paul blaj
rechinul din oceanul singurătăţii Ioan Barb
Recunoştere in Colentina Ioana Barac Grigore
rechinul din oceanul singurătăţii Ioan Barb