Travaliu
*****
pleoapele încă se desfac
da da încă se desfac
ochii îmi privesc în tăcere
clipele ce se crucifică
pe liniile palmei
fiecare înviind din moartea sa
o altă clipă
culorile doar se dezbracă
între morţile lor
de întuneric
iar paşii gem
cu fiecare izbire de pământ
aşteptându-mi cu nerăbdare
naşterea...

Părere
Un poem cu imagini sugestive şi cu un ton meditativ.
Se poate renunţa versul 2, la repetiţia aceea...şi înlocuit adverbul "încă" cu "încet" sau cu altceva.
În versul 6, în context, parcă s-ar potrivi mai bine "reînviind".
Cu stimă,
Bot Eugen
Eugen
multumesc de trecere si semn.
la multi ani