strigăt alb

amintirea ta se deghizează
într-un fulger globular
ce-mi topeşte aortele-ţurţuri
pe la streşinile inimii
vârtejul de gînduri înghite depărtări
anesteziind aşteptarea

zilele sunt lespezi
acoperite cu muguri de nea
iar mâinile mele împletite a dor
ridică un iglu
unde visele noastre
ar putea înflori
iarna