scrisori de îmblânzit mâinile

îmbătrânesc pereții
gândul meu desenează porți
pe care nu intră niciodată nimeni

nici o silabă de duh
între zidurile acestei nopți

cineva mi-a furat copilul din inimă

în tâmple-mi uruie tramvaie
timpul s-a spânzurat de clanța usii

amintirea e o casă
cu borne kilometrice
în loc de pereți