Săpătorii cu dalta

lumina
lumina ne sapă cu dalta umbrele
e supărată că nu ştie să şlefuiască
contururi bine definite

timpul
timpul are şi el o daltă
o altă daltă
cu ea ne sapă-n suflet urme adânci
şi urmele fug
caută faţa
se cuibăresc în ea
să fie la faţă să vadă
şi să se vadă

gândul visul şi speranţa
s-au unit
ş-au făurit
o daltă fermecată
este un miracol că s-au înţeles
dar
dar de săpat sapă separat
gândul aleargă săpând prin nori
scrijelind norii
ceva efemer spun filozofii
primul oftat a lui Eol
oftat de admiraţie spun visătorii
risipeşte totul
visul hoţul visător din miez de ziuă
sapă cu dalta furată gândului
sapă cai verzi pe păreţi
speranţa cu dalta tocită
sapă
sapă
sapă şi nu moare
speră speranţa
of cineva o să mă ascută

privirea
privirea sapă cu două dălţi
câte una din fiecare ochi
armonia supremă sincronizarea perfectă din univers
Brâncuşi a ştiut asta
dalta lui tocită de uitare mai sapă şi acum din ceruri
sapă timpul strecurat între buzele îmbrăţişaţilor
testament pietrificat
geniala definiţie a iubiri fără cuvinte
din Poarta sărutului