les eaux d' Isabelle

Isabella,
Tu, care-ţi prinzi în fiecare dimineaţă, roua în obraji
Rostogoleşti pământul acesta cu privirea
Te laşi culcată peste ape ca o închipuire
Îmi datorezi tot ce nu am putut vedea până la tine

Dumnezeu stă ascuns în podul palmei tale, căuş
Precum mielul care a tăcut cu prima ta rostire
Viu îţi e graiul şi buzele dulci ca necugetarea mea
Te voi numi cea dintâi mireasă