întrebare nerostită

femeia-i o religie amestecată așa îmi spuneai
ea poate coborî cerul până la înălțimea unei lacrimi

în spatiul strâmt al inimii crește prunci
atunci lucrurile din jur încep să respire

eu îți urmăream brațele cum își pierdeau măsura
două cântece
unul mereu la îndemână lega panglici roz cuvintelor

celălalt derula imagini dezbrăcate până la brâu
o sută de imagini ce-și treceau nebunia prin noi

o întrebare nerostită topea amiaza din trupurile noastre