Etica provinciala
Într-un moment de inspirație, scriu despre etica în provincie. E o etică prea greoaie, funcționează anapoda. E greșit proiectată, scârțâie, miroase a tutun și a parfum de proastă calitate. Vorbește prea mult și prost. Dar se pretinde adevărată, sub aspect de Adevăr și Inocență. E o etică foarte caraghioasă, mai mult de ordin religios. Din fericire, Noile etici aduc cu ele un vânt al schimbării, se interesează puțin și de relația omului cu mediul, cu profesia, și încearcă, chiar, să demaște această etică oribilă. O etică aflată în stare de putrefacție. O etică ce se vrea, ascunsă în spatele unor noțiuni precum Binefacere, Responsabilitate, o copie a adevăratei Etici.
Într-o lume provincială, o lume aflată în pragul decadenței, etica e o etică răsturnată. Percepem ca fiind Bine ceea ce ne face să ne simțim așa cum am vrea, de fapt, să ne simțim. Căutăm sprijin și alinare în cuvinte frumoase și în oameni care ne fac să ne simțim frumoși. Căutăm binele acolo unde răul se învăluie cu aparența lui, căutăm frumosul acolo unde se află doar Kitsch. Căutăm onoarea acolo unde se află doar răul.
Nu mai suntem în stare să vedem realitatea. De aceea inventăm etici, care să ne protejeze de oarecare pericole. Suntem etici în măsura în care ceilalți ne sunt folositori. Devenim mijloace, așa cum alții devin mijloace, pentru fericire. Etica provincială e falsă. La fel ca și oamenii de provincie, oameni care pretind că sunt amabili, drăguți, politicoși, dar care urmăresc scopuri bine definite. Iar aceste scopuri nu sunt oamenii.
ce intelegi prin "provincial"? Sa inteleg din textul de mai sus ca in Bucuresti sau in alte "capitale" etica e mai buna?
Provincial inseamna, mai degraba, ceva superficial. Ma gandeam la acele asezari de mici dimensiuni; si Bucurestiul ar putea fi considerat, astfel, fata de New York. Dar nu la asta m-am referit, ci la caracterul vulgar, obisnuit, al unor locuri apartinand ”culturii minore”.
"minore" sau "inferioare"? te referi la cultura, subcultura sau incultura? si te referi la cultura sau la civilizatie? iar cind vorbesti despre etica lucrurile, zic eu, se complica. pentru ca si in nazism sau socialism exista un anumit gen de cultura, etica insa era ciudata. probabil stii exemplul acela cun ofiteri ss care puteau interpreta beethoven, bach sau wagner pentru ca in acelasi timp sa ucida. si exemplele pot continua. exista un curent de gindire care spune ca omul poate fi foarte talentat si in acelasi timp foarte imoral. in acelasi timp exista in istorie contexte in care grupari de oameni au ostracizat emanciparea culturala dar au promovat etica si moralitatea poate mai mult decit altii. cred ca e nevoie de clarificari.
ok. deci: 1. ma refer mai mult la etica aparuta la mahala, de oriunde ar fi aceasta; 2. cultura e diferita de civilizatie. asa cum stim, atunci cand moare, cultura se transforma in civilizatie. insa civilizatia duce la o astfel de etica provinciala, nu cultura; 3.minor nu inseamna inferior, ci doar subdezvoltat. un copil nu este inferior adultului, ci doar nu a atins apogeul dezvoltarii sale, par exemple; 4.nu vorbesc de imoralitate, ci de etica. etica tine de responsabilitate, grija (asa cum o vedea heidegger), etc. aici, ce-i drept, am fost inspirata de campania anti-mitocanie, de la radio guerilla: acei oameni care ne polueaza viata, prin lipsa lor de responabilitate si grija. dar etica provinciala nu se refera neaparat la un loc, ci e o stare. o numesc etica de mahala, deoarece acolo a aparut, acolo s-a dezvoltat, chiar daca se regaseste si la oras. 5. nu ma refer la capitala, oras, cultura, civilizatie,ci la o stare a omului, o stare etica. acea stare in care, privindu-l pe un om ca are nevoie de ajutor, nu te prefaci ca nu il vezi sau ii intorci spatele. in civilizatie, mai exista, inca, placerea de circ gratis. a inceput cu Imperiul Roman....
Uite ca avem si titlu!
Am citit si textul si comentariile si cred ca acestea din urma sunt mai valoroase decat textul insusi. Textul poate se vrea eseu, dar nu clarifica suficient... daca se vrea proza nu are aproape niciunul dintre elementele necesare lecturii unui asemenea gen (tot mai rar, din pacate, pe aici) - chiar si la sub-sub-sectiunea "note" pe care site-ul o ofera cu generozitate ca alternativa la deja fumatele "personale" Dialogul din subsol insa este plin de savoare si ofera cateva clarificari, desi ar mai fi cateva, pacat ca autorii s-au oprit acum cand scriu eu. In concluzie: vad aici un exemplu de cum NU trebuie postat un text pe un site de literatura, Denota o acuta lipsa de inspiratie in spatiul virtual. Parerea mea, Andu
o parere
eu mi-am exprimat, doar, parerea. in legatura cu o stare de fapt a oamenilor. si am vrut sa cred ca sunt doar note...nu am avut intentia sa scriu o proza, sau un eseu, ci doar ganduri. am crezut de cuviinta sa il introduc in categoria note. si de ce, ma rog, NU e bun ca text pe un site de literatura? Daca. probabil, deranjez, prin al meu mod de a scrie proza, atunci ma voi limita la poezie. Dar sa stii, draga bobadil, ca oricine are dreptul sa-si spuna parerea. Mai ales cand are una la obiect!