am rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
prea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
îmi place cum dezinvoltura se pliază pe discurs și o face atât de feminin, încât nuanțele grave ale cuvintelor sunt ca un fum amintitor. un poem frumos pe care îl trec la preferate. am o singură reținere, la versul cu hibernarea, eu l-aș scoate, zic și eu...
anyway, congrat! cum zice cel mai deștept fiu al lui David:)
ai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
las un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
simțire poetică este din belșug la tine. și asta e bine. pentru că, ulterior, aceasta și cultura pe care o posezi te va ajuta mult. până una alta încearcă să scapi de truisme. sunt convins că orice sentiment, idee, stare poate fi redată cu acuratețe livrească. nu uita, ferește-te de truisme
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
multumesc pentru lectura, va respect opinia insa cele doua cuvinte amintite au un anume rol in text. (in textul meu, nu in cel care ajunge cititorului).
asadar, vor ramane.
am rezerve față de estetica expresiei „direct pe coate”.
„învăluia ca un viol” - dincolo de sonoritatea care poate să placă, totuși mi se pare aproape un defazaj al senzației între calmul învăluirii și violența bruscă a unui viol.
obsesia asta cu „degetul supt” devine nițeluș cam lubrică înspre zona neigienică
„liberă și anonimă ca o tavă” - sună puțin cam ridicol - dar mă rog, să zicem că sînt versurile acestei debutante care își suge degetul.
porțiunea care mie mi se pare valoroasă este:
„când ești scurtcircuit mă apropii pe întuneric
cu mâinile ude
vreau să simți avaria din mine
trebuie să aibă toată atenția ta”
- dar, evident și versurile astea sînt tot ale „ei” și deci nu ale tale.
în orice caz ideea mi se pare foarte interesantă (deși poate la realizare mai ai de lucrat). ideea e ceva ce eu nu am mai citit. ceva ce se apropie de inovație. o inovație nu neaparat de formă cît o inovație „tematică”
hârtia yester
prea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
Flacără tremurândă IOANA VOICILA DOBRE
îmi place cum dezinvoltura se pliază pe discurs și o face atât de feminin, încât nuanțele grave ale cuvintelor sunt ca un fum amintitor. un poem frumos pe care îl trec la preferate. am o singură reținere, la versul cu hibernarea, eu l-aș scoate, zic și eu...
anyway, congrat! cum zice cel mai deștept fiu al lui David:)
Fără cuvinte moi
ai creat o atmosferă frumoasă, Ioana. dar adâncul luminii și flacăra tremurândă nu susțin poemul la intensitatea pe care o cere imaginea. iar ultimul vers e dezamăgitor prin romanțarea exprimată.
las un timp, apoi mai revin să te citesc.
n.b. nu e nevoie să îți semnezi poemele și în interiorul textului. e inestetic.
Flacără tremurândă IOANA VOICILA DOBRE
simțire poetică este din belșug la tine. și asta e bine. pentru că, ulterior, aceasta și cultura pe care o posezi te va ajuta mult. până una alta încearcă să scapi de truisme. sunt convins că orice sentiment, idee, stare poate fi redată cu acuratețe livrească. nu uita, ferește-te de truisme
Există iubire! Belean Maria Ileana
văd un progres și îmi place asta la tine, Adrian, spre deosebire de alte încăpățânări livrești de pe aici sau aiurea. e interesant textul. mă deranjează doar pronumele personale...
helior paparuz
vina mea că nu ai înțeles cine ține furculița și cam ce se întâmplă... Am schimbat, sper să fi eliminat echivocul.
sunt defectă. uneori Oriana
multumesc pentru lectura, va respect opinia insa cele doua cuvinte amintite au un anume rol in text. (in textul meu, nu in cel care ajunge cititorului).
asadar, vor ramane.
e sărbătoare / sunt fruct şi plutesc Sancho Panza
multam mult sancho. stii cum e... apreciezi mult mai mult cuvintele de bine din partea oamenilor pe care ii respecti.
Fără cuvinte moi
am completat profilul. desi cred ca nu este foarte important.
multumesc de citire.
dragostea un fel de aracet doar pentru suflet Alexander