Da, da, pisica e adorabilă în cerbicia ei, iar revers order-ul te pune pe gânduri. Nu am ce spune după domnul Cristea, dar ambele culori ale pisicii, sau ambele pisici ale culorii sunt demne de toată atenţia. Le-aş lua însă şi împreună, iubirea aceea "din nou" ca pe nişte picioare în burtă.
Când poetul priveşte peste ape, când poetul hălăduieşte prin vis, când poetul e-atent la cerbii trecând, prin ochii lui partea aceasta de univers se va întoarce-n oglindă ca să te arate.
Imagini frumoase, insule de poezie, sensibilitate, ingenuitate chiar. Şi totuşi (spre deosebire de poemul postat anterior, care e foarte bine structurat), aici prima parte nu se armonizează, nu se sudează cu cea de-a doua. Rămân două poeme aproape distincte, primul - neterminat -, cel deal doilea - neînceput.
Dar sunt premise excelente.
nu a fost un upercut, dragul meu, și nici nu s-a intenționat așa ceva. au fost niște simple observații de bun simț. dar a spune „o întreagă armată de "eşti" a ieşit după el (ei) ca ciupercile după ploaie” este, zic eu (și cred că probabil orice om cu un minim simț de observație) nu neaparat o declarație admirativă. ci mai degrabă una peiorativă. cel puțin cam așa înțeleg eu sintagma „ca ciupercile după ploaie” în limba română. de altfel continuare cu înșiruirea aceea de nume, și restul, pare foarte greu să fie percepută chiar ca o declarație neutră. la urma urmei ce rost ar avea acolo dacă nu acela de a lua într-o semi-bășcălie pe cei pricopsiți cu astfel de nume. lucru pe care eu, în umila mea opinie, îl consider lipsit de respect. pentru că așa cum spuneam, pe lîngă defectele fizice, familia în care te naști și etnia din care faci parte, numele de familie nu este ceea ce poți alege (chiar dacă îl poți schimba, dar nu este neaparat confortabil). iar eu consider în general un gest josnic a vorbi în mod peiorativ despre aceste lucruri. indiferent de persoana care este în cauză.
expresia „jenant xenofob” nu mi se pare cu nimic pretențioasă. eventual a fost un mod elegant de a spune că este o urîtă atitudine xenofobă să vorbești ca român despre turci, machedoni sau tătari folosind expresia de pitecantropi. asta în contextul în care noi românii ne simțim jigniți dacă europenii de la vest de noi ne consideră înapoiați, murdari și hoți la modul general.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este orice dar nu o dovadă de creativitate. este doar o formă agramată de a te exprima. nu orice ciob de sticlă este neaparat cristal. să nu ne ascundem gafele sub pretextul inovației. nu ne onorează.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta, zice Virgil. cine a decretat acest adevar ca sa fie "intradevar"? sa consideram prin absurd ca ai dreptate, dar n-ai. pentru ca aici nu ai de-a face cu un document legal ci cu unul creativ.
"mi se pare jenant xenofob" - o formulare absurda, pretentioasa. puteai sa lasi dictionarul de cuvinte afara, prefer o discutie simpla.
eu nu am condamnat pe nimeni care poarta numele de "escu". asa cum ar fi absurd sa condamn pe cineva care poarta numele de amariei, aparaschivei, sau mai concret, ben hur, ben eliezer... am folosit numele acestea ca o realitate din trecutul invocat in text, si ca sa dau textului un oarecare "flavor", o capcana, daca vrei, in atragerea cititorului. de fapt acest nume este atat de romanesc incat nu mi-as permite sa-mi bat joc de el nici daca m-ar plati cineva. daca asta e perceptia ta, e treaba ta. e ok cum ai receptionat textul, nu ma supar. fiecare cu parerea lui. un "upercut" mai putin, insa, nu strica!
Da, da, pisica e adorabilă în cerbicia ei, iar revers order-ul te pune pe gânduri. Nu am ce spune după domnul Cristea, dar ambele culori ale pisicii, sau ambele pisici ale culorii sunt demne de toată atenţia. Le-aş lua însă şi împreună, iubirea aceea "din nou" ca pe nişte picioare în burtă.
Când poetul priveşte peste ape, când poetul hălăduieşte prin vis, când poetul e-atent la cerbii trecând, prin ochii lui partea aceasta de univers se va întoarce-n oglindă ca să te arate.
Adică mi-a plăcut.
Imagini frumoase, insule de poezie, sensibilitate, ingenuitate chiar. Şi totuşi (spre deosebire de poemul postat anterior, care e foarte bine structurat), aici prima parte nu se armonizează, nu se sudează cu cea de-a doua. Rămân două poeme aproape distincte, primul - neterminat -, cel deal doilea - neînceput.
Dar sunt premise excelente.
multumesc, m-am bucurat ca mi-ai citit un text peste care credeam ca demult s-a asternut praul.
nu a fost un upercut, dragul meu, și nici nu s-a intenționat așa ceva. au fost niște simple observații de bun simț. dar a spune „o întreagă armată de "eşti" a ieşit după el (ei) ca ciupercile după ploaie” este, zic eu (și cred că probabil orice om cu un minim simț de observație) nu neaparat o declarație admirativă. ci mai degrabă una peiorativă. cel puțin cam așa înțeleg eu sintagma „ca ciupercile după ploaie” în limba română. de altfel continuare cu înșiruirea aceea de nume, și restul, pare foarte greu să fie percepută chiar ca o declarație neutră. la urma urmei ce rost ar avea acolo dacă nu acela de a lua într-o semi-bășcălie pe cei pricopsiți cu astfel de nume. lucru pe care eu, în umila mea opinie, îl consider lipsit de respect. pentru că așa cum spuneam, pe lîngă defectele fizice, familia în care te naști și etnia din care faci parte, numele de familie nu este ceea ce poți alege (chiar dacă îl poți schimba, dar nu este neaparat confortabil). iar eu consider în general un gest josnic a vorbi în mod peiorativ despre aceste lucruri. indiferent de persoana care este în cauză.
expresia „jenant xenofob” nu mi se pare cu nimic pretențioasă. eventual a fost un mod elegant de a spune că este o urîtă atitudine xenofobă să vorbești ca român despre turci, machedoni sau tătari folosind expresia de pitecantropi. asta în contextul în care noi românii ne simțim jigniți dacă europenii de la vest de noi ne consideră înapoiați, murdari și hoți la modul general.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este orice dar nu o dovadă de creativitate. este doar o formă agramată de a te exprima. nu orice ciob de sticlă este neaparat cristal. să nu ne ascundem gafele sub pretextul inovației. nu ne onorează.
ca un radio din bucataria vecinilor, mi se pare mai indefinibil, mai ...acolo, departe de mine.
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta, zice Virgil. cine a decretat acest adevar ca sa fie "intradevar"? sa consideram prin absurd ca ai dreptate, dar n-ai. pentru ca aici nu ai de-a face cu un document legal ci cu unul creativ.
"mi se pare jenant xenofob" - o formulare absurda, pretentioasa. puteai sa lasi dictionarul de cuvinte afara, prefer o discutie simpla.
eu nu am condamnat pe nimeni care poarta numele de "escu". asa cum ar fi absurd sa condamn pe cineva care poarta numele de amariei, aparaschivei, sau mai concret, ben hur, ben eliezer... am folosit numele acestea ca o realitate din trecutul invocat in text, si ca sa dau textului un oarecare "flavor", o capcana, daca vrei, in atragerea cititorului. de fapt acest nume este atat de romanesc incat nu mi-as permite sa-mi bat joc de el nici daca m-ar plati cineva. daca asta e perceptia ta, e treaba ta. e ok cum ai receptionat textul, nu ma supar. fiecare cu parerea lui. un "upercut" mai putin, insa, nu strica!
bobadil, nu ştiam că eşti şi papagal. mă impresionezi!
O anume muzicalitate ce dă textului fineţe. De remarcat:
"de multă iubire
fire adânci de oase
până-n miezul timpului"
tincuţa
tu cînd mai scrii ceva, Bobadil?