Marian C Ghilea -- Ĥmare (Nori – Nuboj – Clouds

Gebeleizis - 2007-08-21

Pai în primul rând haikurile nu sunt creaţii lirice în sensul poeziei moderne. Descriu imagini, idei filosofice, concepte, toate incluzând un element sezonal explicit sau implicit şi două elemente diferite conectate între ele şi evitând metaforele. Recomand Matsuo Basho, ca etalon al perfecţiunii în poezia haiku. Fiind foarte diferit de poezia lirică modernă, poezia haiku, evident, nu are cum să apese pedala de acceleraţie ale aceloraşi sentimente ca şi poezia lirică. Un haiku caută să concentreze cât mai multă imagine în metrica procustiană de 5-7-5 silabe. Haikul şi poezia lirică sunt genuri diferite, cu scopuri diferite. Nu ştiu cât de multă poezie haiku ai citit tu, dar aş fi curios să îmi dai nişte exemple de haiku reuşite, expresive, în concepţia ta (de autori consacraţi). Asta m-ar ajuta să înţeleg mai bine care îmi sunt lipsurile şi cum le pot remedia. Pentru mine e o provocare personală să scriu în dialectul huţul sau în japoneză, în primul caz datorită apartenenţei mele la populaţia respectivă iar în al doilea caz datorită superiorităţii limbii japoneze la compunerea acestui gen de poezie (e normal să fie aşa, deoarece haikul a fost construit pentru a exploata la maxim valenţele limbii japoneze). Fiind, personal, un luptător împotriva monoculturilor şi a globalizării, prefer ca versurile scrise de mine să fie, în măsura posibilităţilor, în mai mult de o limbă. Dacă aş avea timp şi energie, mi-aş transpune toate poemele în zeci de limbi. La haiku e în general mai uşor să transpui cele trei versuri în mai multe limbi. Cei care scriu poezie haiku în general mi-au apreciat pozitiv versurile şi m-au încurajat să continui seriile mele multilingvistice.
Legat de dorinţa ta de a vedea şi alte poezii, voi adăuga pe pagină şi din poeziile mele lirice pe viitor.