| |
|
| |
Ai sărit ca o fiară
în lunga spirală a sunetului.
Te uiţi prin vizor:
nici un zgomot pe chipul din faţa uşii.
În întuneric te-ascunzi ca-ntr-o piatră.
Ieşind din umbră,
din când în când
un mascaron râde înspăimântător de tine
şi ţi-e teamă să nu-l audă şi prietenul
care sună cu înverşunare.
De-afară lumini trecătoare de faruri
din plopi mută pe pereţii asprii
frunze negre şi grele.
Ca pe o planetă străină
nici nu mai ştii să respiri.
Te ascunzi în freamătul de lumină şi umbră.
Nu deschizi !
©Diana Geacăr
Tu as sauté comme une bête
le long du son en spirale.
Tu regardes par viseur :
pas un bruit sur le visage de ton ami
qui attend devant ta porte !
pas une promission d’un sourire !
Tu te caches dans le noir
comme en pierre.
En sortant de l’ombre,
de temps en temps,
un macaron se moque de ton émotion
et tu as peur
que ton ami,
qui sonne continuellement,
l’écoute aussi.
A dehors,
les lumières passantes des phares
transfèrent les feuilles des peupliers, noirâtres et pesantes,
sur les parois de ta chambre.
Comme sur une autre planète
tu oublies de respirer.
Tu es répandu dans le frémissement
de lumière et de l’ombre.
Tu n’ouvres pas la porte !
|
|
|
|
| |
|
|
| |
comentariile se pot face numai după ce vă logaţi
|
| |
comentarii la acest text
bakemono_ella -
2007-05-27  |
"În întuneric te-ascunzi ca-ntr-o piatră.
Ieşind din umbră,"
frumos textul tau si imi palce. ma daore, ma simt trista pana in ultimul centimetru de piele.... "nici un zgomot pe chipul din faţa uşii" de care imi era poate dor....
si sa nu mai spun: "Tu n’ouvres pas la porte !" cum as putea sa nu plang?
frumos text imi aplce, o traducere buna, placut.... acum vreau sa las un semn de drag.. si o sa il las pt amandoua, o meritati din plin...
queen
|
| Sapphire -
2007-05-27 |
Cred că este cel mai "complet" text al tău, mai mult decît poezie prin asocierea foarte fericită cu fotografia... tensiunea redată cu perfecţiunea ochiului de pictor, ai impresia, ca şi cititor, că asişti nepermis la un fragment incredibil de autentic. Vocea regizorală nu se "aude", dar tocmai aici este talentul.
De la primul cuvânt (şi ce curaj să începi poezie cu un verb) până la ultimul, poezia ta este ca o respiraţie, se schimbă în fiecare secundă.
Plăcut foarte mult. Dacă îmi îngădui, aş renunţa doar la "nici" din "nici nu mai ştii să respiri" (în franceză sună perfect varianta ta). Opţional, ultimul semn al exclamării.
Prima peniţă după mult timp, mulţumesc de lectură Ioana.
|
| rafael -
2007-05-29 |
O poezie sau poate mai bine un cantec. Atat varianta in limba romana cat si cea in franceza reusesc sa fie deosebit de expresive, poate tocmai prin simplitatea discursului si senzatia de impacare cu sine. Fotografia completeaza in mod fericit versurile.
|
| Ioana Dana Nicolae -
2007-05-31 |
Quenn, Bianca, Franco, vă mulţumesc! Nu m-am gândit deloc la regizare, ci doar la scuturarea oricărei urme personale de patetism!
Bianca, mă voi gândi la sfaturile tale, thanks!
|
|
|
| Regulament | © 2002-2008 - Hermeneia.com