Marina Nicolaev -- doar marea o mai aud, iubite… -- Bilingv

Ioana Dana Nicolae - 2007-02-03

Un poem cu un desen straniu, suprarealist, oamenii se-ntorc în figuri amfibiene arhetipale. Plăcut! doar cuvântul "iubite" trădează un timbru vetust. Nu te lăsa furată de sonoritate, l-ai mai folosit şi în alte poezii! Abuz!

Aranca - 2007-02-03

desenul este dintr-o serie speciala pentru poeme, in maniera pointilista, tus negru.
sper ca El sa se bucure de gindurile mele, oriunde s-ar afla...
ma voi gindi la tentativa de abuz.

Ioana Dana Nicolae - 2007-02-03

M-am referit la desenul interior al corpului poetic, Marina! E frumoasă şi grafica, îmi place maniera ponitilistă şi adaugă prospeţime şi o mireasmă de vis sălbatic!

teotim - 2007-02-03 Penita

Mi-a plăcut mult imaginea mării - posibil simbol al adâncurilor Duhului - care striveşte vertebrele, presând inima să reverse sufletul în afară, într-o mişcare de deschidere şi înălţare. Polenul poate fi privit ca o imagine-simbol desemnând concretul hrănitor al luminii divine aureolatoare ce atrage, susţine şi străbate înaintarea anodică în taină. Marea pătrunde corporalitatea, devenind mai intimă decât "veşmintele de piele". Trezeşte sentimentul unei atingeri a iubirii până la penetrarea în carne vie odată cu presimţirea unei treceri prin moarte. Este moartea în Celălalt spre eliberarea de regimul exteriorităţii reciproce, eliberare-înviere după care tânjeşte iubirea. Natura devine mediu transparent al vederii, este atrasă şi ea în această reconstituire a corporalităţii după măsura iubirii divine... Îmi place lirismul degajat de alternanţa între învăluire şi deschidere, pătimire şi reverberaţie luminoasă, de abis-cataractă şi elevare-vedere...

Beniamin - 2007-02-04

"strivind-mi vertebrele"

"isi deschide larg cataractele"

"meduze ţîşnesc prin orbitele mari"

"alge-nflorite mi-atîrnă din trup"

"ghioc de stele..."

.... cred ca e cam ofensata muza pentru atatea imagini furate din cosul ei de inspiratii.

pentru versiunea franceza, esti sigura... qu'il s'agit de : "tes doigts vieux... indécents"?
pentru contextul semantic merge ("gangrène tacite élevée dans ma chair") dar fata de versiunea de origine se schimba totul. in versiunea romaneasca mi se pare mai potrivit; pentru ca subzista un oximoron pe undeva...

Aranca - 2007-02-04

da, se mai intimpla, este indécis.
e doar o poezie veche din alta viata.

cami - 2007-02-20

Aranca, eu nu mă pricep la desen ca să îmi pot da o părere aşa cum ai mai primit, dar mi-a plăcut modul sincretic în care ai prezentat ideea. Nu pot să spun decât că îmi place desenul tău, că îmi plac desenele în creion în general.
Îmi place ideea înălţării sufletului din prima strofă ca o desprindere dintr-un peisaj marin, frumos conturat în secvenţele următoare ale poeziei cu meduze luminând, alge atârnând de trup sau călătoria aluzivă spre reciful necunoscut de coral.
Epitetul metaforic din final este foarte expresiv şi conduce din nou spre ideea de înălţare.
Chiar mi-a plăcut, Aranca.

Aranca - 2007-02-20

cami, multumesc pentru atentie.
ilustratia nu este in creion, ci in tus, de dimensiuni mici si in tehnica punctelor; a fost gandita ca ilustratie de poezie de la bun inceput...

cami - 2007-02-21

multumesc pentru explicaţii.
era mai corect să spun că îmi plac astfel de desene:)