Sarpele_lebada, kelaro, tempera 2 mai 2008

Vioara de cactusi, Kelaro, 2 mai 2008

ea nu stia, Tempera, Kelaro, 2 mai 2008

Dimineata,Kelaro, tempera, 2 mai 2008

Ceata, Kelaro tempera, 2 mai 2008

în limba cactuşilor

Modigliani a spus iubitei sale - femeile lui n-aveau ochi ci orbite palide-
când te voi iubi, iţi voi picta ochii..
în ultimul său tablou femeia avea iris...aşa eşti într-un fel şi tu...
femeile tale sunt prinţese, sunt şerbeturi şi dulceţuri de portocale,
de mandarine, de ghimbir dar n-au nume..
în felul asta nu greşesti...nu le confunzi ca să le superi

îi vei spune iubitei pe nume atunci când vei iubi



uneori cred că te-am cunoscut prea târziu, singurătatea mi-a intrat în oase,
o port pe umăr cu demnitatea unui drapel, nelăsând să o vadă
cel mai bine ştie omul să joace cartea stăpânirii de sine,
să nu i se mişte niciun muşchi pe chip chiar dacă în el se prăbuşesc temple,
zâmbim idiot spunem că o ducem perfect,
nu ne mai pasă dacă oamenii care ne sărută mâna sau o ling au limbă de om sau de caine,
tânjim să ne fie nins întunericul
să nu mai fie aspru pentru că e absurd să simţi cum te înghite zgura de a nu fi inţeles,
cei din jur privesc cu scepticism ce faci, iţi injectează în vene ... nu poţi,
până îl simţi ca un drog, un drog cu care lupţi şi te apucă o furie
să găseşti pe cineva care sfidează totul pentru simplu fapt că eşti
merită să încerci, să lupţi, să înoţi...

viaţa e un labirint fără reguli,
preluăm seturi de norme cărora încercam să ne adaptăm
într-un final nu ni se potrivesc mănuşile vieţii sociale nici cizmele codurilor din ce în ce mai puţin elegante prin care intrăm
în relaţii unii cu alţii, ne neglijăm, ne ignorăm şi adormim
cu capul pe masă ameţiţi fără să fi băut ori ne aducem aminte de eleganţă
având scuza că am servit pahare bune de vin şi ne dau lacrimile
mai sunt câteva staţii şi călătoria noastră se apropie de sfârşit.

mă uit spre tine
te-aş îmbrăţişa profund, fără răspunsuri fără întrebări..citeam cândva ...
cine nu pricepe dintr-un cuvânt, nu va pricepe nici dintr-o mie...
deşi foarte treaz, te simt dormind, de parcă undeva ai uitat ceva
în tine, ceva de care nu vrei să-ţi mai amintesti şi nici eu nu am dreptul ...
o să-mi iau o pălărie mare, neagră pe faţă
pornesc mai departe tăcând, singurătatea e ca o maree, flux şi reflux, intri în mine ca o carte...
singurătatea ta să citească visele ascunse în palma singurătăţii mele


sistemul circulator al soarelui, acuarela kelaro, 3 mai 2008


liniste, acuarela kelaro 3 mai 2008


orasul vechi, acuarela/tempera kelaro, 2008 3 mai


plantatiile de orez, acuarela kelaro, 3 mai 2008