Profetul - 2007-01-10

sugestiva, ma intreb daca nu ar fi mers mai bine introdusa la "arte vizuale"/arta fotografica

yester - 2007-01-10

...cred că da, Virgil! am modificat...

Aranca - 2007-01-11

de fapt acum stim totul despre tine si nu putin... e o imagine foarte reusita si te felicit! un autoportret in tonuri moderate de gri, cu un aer usor demodat, ceva intre Friedrich Nietzsche si Martin Heidegger. "O sancta simplicitiatas! In what strange simplification and falsification man lives! One can never cease wondering when once one has got eyes for beholding this marvel! How we have made everything around us clear and free and easy and simple! ("BEYOND GOOD AND EVIL" BY FRIEDRICH NIETZSCHE)

yester - 2007-01-11

...mă făcuşi filozof:)! sper să nu termin ca primul şi să am mirarea celui de-al doilea! mulţumesc Marina, dacă ochiul tău apreciază, aici, la mine, contează!

NMP - 2007-01-12

O forţă sugestivă evidentă, subliniată atât în modelul ales, cât şi în tehnica utilizată: suprapunerea a două imagini într-un gri monocord, precum şi printr-o superpoziţie perfect studiată ce are scopul de a crea un punct fix în Spaţiu şi Timp, spre a induce o veritabilă centrare pe imagine: gândirea se întrerupe într-o clipă, "ô temps, suspends ton vol..." („o, timp, opreşte-ţi zborul”…)(Lamartine). Calul aşteaptă în acest peisaj urban al unui cartier burghez de la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX.Caleaşca este goală, statuia este încremenită, nici un suflet omenesc nu apare, doar umbra bustului profilat interoghează prin ferestrele clădirii, ce par a fi „ochii unui chip uman” – ceea ce s-ar traduce printr-o privire interioară ducând către introspecţie, deoarece Faţa însăşi ne apare direct, în timp ce privirea răzbate până departe, printr-un „salt cuantic” în afara dimensiunilor :)) Imediatitatea realităţii se estompează, fiind ştearsă de acest gri precum o ceaţă invadatoare care înghite, încetul cu încetul, cele mai fine detalii perceptibile, şi ne aduce aminte că fenomenul realului este efemer. De observat că această poziţionare a chipului (din faţă) şi cu părul lung ne aduce aminte de Gioconda, având ca şi aceasta o privire enigmatică proiectată în direcţia spectatorului, pus astfel în legătură cu titlul fotografiei: „Autoportret”. Si expresia pusa inaintea "Totul despre Mine" ( cu majuscule...) mi se pare cu subtila tenta ironica.

yester - 2007-01-12

... just Nicole, sunt încântat că ai sesizat ironia:)! este, interpretarea ta, una dintre cele posibile, dacă excludem aluziile giocondiene:)! ai un simţ estetic, şi nu numai, aparte, de aceea mă bucură prezenţa ta vorbitoare, aici. mulţumesc.

anna - 2007-01-12

deci tu esti ... birjarul plecat sa-si cumpere tigari ... sau zeul din spatele jaluzelei:))

yester - 2007-01-12

...:) scuză-mi graba, (acum am văzut comentariul tău), deci pot să spun, cu mâna pe inimă şi imnul european pe buze, că eu sunt patronul birjarului, nu vezi ce moacă năcăjită am?:))

Ioana Dana Nicolae - 2007-02-08

Caleaşca aşteaptă etern, birjarul s-a topit în veşminte... În zadar, că poetul s-a urcat pe postament şi de-acolo nu mai vrea să coboare. Îmi place imaginea din geam suprapusă peste cea din exterior. Încape multă poezie aici...şi filozofie!

yester - 2007-02-08

...nu sunt pe soclu, Ioana. sunt un om de bunătatea căruia se abuzează. caleaşca va pleca într-o zi, ca o îndrăgostită de drum, de străzi, de fiinţele cărora nu le-a găsit încă nume.[îmi face bine trecerea ta, mai ales că apreciez mult două cunoştinţe comune, mă refer la Constanţa Buzea şi Nicolae Ţone... sau poate mă înşel?:)]

cami - 2007-02-20

...da...o birjă aşteptând în faţa unei case la fereastra căreia se zăreşte un chip, poate aşteptând... Îmi place aerul "de epocă" degajat de această fotografie (şi e şi alb-negru)... şi mă gândesc acum la planul ireal,un tărâm fascinant spre care s-ar putea îndrepta birja, parcă mă aştept să "răsară" de undeva vreun personaj din proza lui Mircea Eliade... Sau mi-ar plăcea mie să fie aşa...