nr. 4 în acest numar:   - epifania de primavara - Eu, când nu visez. Deirdre. - Nada - patologia webului si literatura electronica aprilie 2008 an III  epifania de primavara de Turbure Vlad (aalizeei) sa nu plîngi Ksatriya chiar mama mea AniaLu mi-a prezis însotirea cu îngerii iata-l pe acest fiu întîiul nascut cocon iertator umbra toiagului meu cu lumina ochilor mei îi bat numele în piatra si zic ce îngaduinta mai mare decît rabdarea avuta de ceara fata de flacara ei nu-ti despleti parul acum nu mai e timp sa-l taiem pe resteie mai bine hai sa credem ca din podul palmei mele e doar un singur salt pîna la cer îti aduci aminte cum spuneai odata ce gura frumoasa ai tu si ce mîini prelungi parca din alta lume sa nu le împrumuti nici macar pentru ruga sînt asa îndragostita de tine încît te iau de sot cu moarte cu tot eli eli eli anghelia anghelia anghelia andalom gia gia gia siv onemo onemo ereium andalom andalom sufla-ma sa nu ma sting nu am stiut niciodata cum sa te numesc puteam sa te strig în o mie de feluri într-o zi însa am gasit un îndreptar cu numele tau – femeie era pe vremea cînd pe tine te istovea pîna si un surîs spune-mi ma întrebai daca te sarut pe buze o sa crezi ca sînt mielul care paste locul tau de verdeata? ..... foto Lidia T. Eu, când nu visez. Deirdre. de Bianca Goean (Sapphire)   3. Eu, când nu visez. Dorm. Alta dimineata. Cu fata îngropata în perna, adulmec un miros greu, un amestec de busuioc si coaja de portocala. Chipul din oglinda îmi e strain. Dintre toate chipurile pe care le vad în vise, al meu îmi este cel mai putin cunoscut. Merg la Cafe de France, îmi iau un expresso dublu, manânc un croissant cu zmeura. Stau la una dintre mesele de pe trotuar, e cald deja, îmi masor respiratia, îmi masor sansele de a nu întoarce lupa înspre mine si a descoperi crapaturi filigranate în nisipul ud în care ma ascund. Apoi îmi cumpar bilet de avion. Bag telefonul la loc în geanta, ma întorc spre casa, împachetez într-o valiza ce îmi cade în mâna, plec. În urma mea, casa se face mai mica. În departare se aude un soim. Ma întreb daca ar trebui sa scriu ceva. Exista telefoane, îmi spun. Voi suna când ajung. Plaja alba, nisipul fin ca o sare. Awain, pielea lui fierbinte, ochii închisi. Tacerea ridicându-se lenesa din apa. Visul acesta ma bântuie. Sa fiu acasa, dar mai ales sa plec înspre. Încerc sa ma separ, dar nu pot. Ca un abur, dorinta asta mi se catara pe gambe, pe coapse în sus. Îi simt atingerea în locuri unde cândva ma înfioram de placere. Îmi strânge stomacul cu o mâna uriasa, ma cuprinde peste sâni pâna când nu mai pot respira. Arunca radacini în mine ca un banyan, devine uriasa, se ancoreaza ca împotriva tuturor uraganelor, creste din mine pâna când îmi pierd fiinta. Din tine nu poti evada niciodata cu adevarat, îmi spun. Awain, gura lui numarând lacrimile de pe obrazul meu. Trasând rotocoale cu degetul lânga tâmpla. - Spune-mi, firele acestea mici, fine, de par, de pe lânga tâmple, sunt ale mele? Nu spune niciodata stai. .... Nada de Djamal Mahmoud (Djamal) copile desi nu stii sa-ti pronunti numele înca nici sa tii bine o undita-n mâna habar n-am cum ai reusit sa urci scarile si sa stai pe marginea lunii îndreptându-ti talpile spre mine în timp ce-mi cadeau atâtea zapezi sub piele iar inima mea se deschidea larg ca o poarta savurându-ti nada Free jazz de grauenfels adrian (nepotul lui rameau) Am ramas la marginea prapastiei ascult în casti Branford Marsalis elysium imn de ramas bun volumul pus la maxim ca sa auda si vulturii ca sa înteleaga si vânatorii de foci amurgul zilelor fara filozofie cuantele rasturnate cu picioarele în sus Aristo gonit din cufarul geometric stau pe o gramada de întâmplari deterministe toate ca un glonte ce îmi trece prin plamâni aerul azotul fumul de tigara batrânul cu basca si baston bomba atomica euthanasie egolatrie rochia ta pe covor vânt surd.   illusio de Vladimir Negru (vladimir a fost odata o femeie trecatori grabiti si lumini multe lumini pe masura fricii noastre de întuneric paseam prin oras uitându-ma la vitrine si oameni ea se oprise la marginea strazii fragila ia-ma de aici mi-a spus ascunde-ma la capatul lumii nu stiu sa fiu fericita în ochi i se roteau drumuri frumusetea nu poate fi decât barbara gândeam în timp ce mâinile mi se întindeau singure nu stiu nicio iesire i-am spus doar un parc în care uneori întâlnesc câini ........ oracle "oracol" / Liviu Nanu de Nicole Pottier (NMP) les gens se serrent autour de moi pour regarder (ah, quel spectacle gratuit et comique) comme je m’emmaillote en toute hâte dans un cocon dont je sors ensuite. Pas comme un simple papillon mais juste une âme fatiguée et jaunie ainsi donc ma vie prédite dans la douve d’un tonneau en arolle se transforme en autel de chair sans carillon pour appeler les croyants aux veillées funèbres au son de derniers secrets mais voici qu’arrivent tous les spectateurs au pas caoutchouteux et le regard plastifié ils attendent maintenant les numéros de la chance qu’ils vont retirer tour à tour de mon icône lors de mon réveil à la vie. constrîngere poetica sau text dupa imagine impusa 17 constrîngerea de luni de Virgil Titarenco (Profetul)  patologia webului si literatura electronica prolegomene de Andu Moldovan (bobadil)   Se vorbeste înca intens si uneori hormonal despre pacatele comunismului, despre crima dezumanizarii, despre atrocitatea depersonalizarii. Una dintre cele mai mari vânatai ale comunismului, pierderea identitatii persoanei, aglutinarea ei într-un anonimat al multimii a fost si mai este înca vehement stigmatizata si pe buna dreptate. Nu e nimic nobil într-o non-identitate fara forta. Si nimic omenesc. „Omul Nou” – o clona condamnata la moarte. Nu sunt sigur însa daca acest „Om Nou” a murit cu totul. Sau daca nu cumva, întocmai ca vestita Jana, doar se transforma. Vaicareala, uneori patetica, despre crimele comunismului este treptat înlocuita cu discursul encomiastic pe tema vitezei comunicationale si a binefacerilor ei. E foarte bine sa comunici repede. E foarte bine ca ai acces la informatie. E foarte bine ca în acest sat global toata lumea sa stie si sa vorbeasca despre toata lumea. Desi nu se pot cuantifica, dezavantajele electrificarii în serie a vietii au ca primadona exact aceasta depersonalizare pe care o blamam atât. Internetul, o preocupare excesiva a tinerei generatii dar nu doar a ei. Un nou tip de adictie se face mare si frumoasa în creierul „Omului Nou”, acum în varianta rebranduita. În ce masura ar fi mai putin vinovat internetul pentru topirea identitatilor omenesti decât comunismul? O întrebare retorica, asa-i? ..........